Leziunea de ligament încrucișat anterior al genunchiului

Reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior este una dintre cele mai frecvente operații în traumatologia sportivă, o intervenție chirurgicală minim invazivă de corecție a leziunilor provocate prin accidentări. Reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior redă stabilitatea genunchiului.

Leziunea de ligament încrucișat anterior al genunchiului

Leziunea de ligament încrucișat anterior al genunchiului (LIA) este o afecțiune des întâlnită la pacienții care practică sport. Leziunea ligamentului încrucișat anterior poate fi parțială (ruptura unui fascicul) sau completă (ruptura ambelor fascicule), și poate implica alte leziuni ale genunchiului: ligament încrucișat posterior, ligament colateral lateral, ligament colateral medial, cartilaj articular sau menisc.

Ce este ligamentul încrucișat anterior (LIA)?

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este unul dintre cele patru ligamente majore ale articulației genunchiului. Acesta are un rol esențial în menținerea stabilității rotaționale a genunchiului și previne alunecarea tibiei (osul gambei) în fața femurului (osul coapsei). LIA este situat în centrul genunchiului și colaborează cu ligamentul încrucișat posterior (LIP) pentru a stabiliza mișcările anteroposterioare ale articulației. LIA limitează deplasarea anterioară excesivă a tibiei, în timp ce LIP limitează deplasarea sa posterioară excesivă. Ligamentele colaterale medial (LCM) și lateral (LCL) se află pe partea internă (LCM) și externă (LCL) a genunchiului, prevenind deplasarea laterală (LCL) sau medială (LCM) a tibiei.

LIA este deosebit de susceptibil la leziuni în timpul mișcărilor sportive care implică pivotare sau schimbări rapide de direcție ori în urma unui impact direct. Ruptura ligamentului încrucișat anterior este o afecțiune frecventă în rândul sportivilor de toate nivelurile. Este des întâlnită în sporturi care implică frecvent opriri bruște, schimbări de direcție și pivotări, cum ar fi fotbalul, baschetul, schiul și fotbalul american. În multe cazuri, tratamentul implică intervenția chirurgicală de reconstrucție a LIA.

Ce este ruptura de LIA?

Ruptura de LIA constă într-o lezare parțială sau completă a ligamentului încrucișat anterior. Majoritatea rupturilor sunt complete și pot implica separarea ligamentului de femur, tibie sau din porțiunea centrală a ligamentului. Cea mai frecventă localizare a rupturii este în centrul ligamentului.

Care este diferența dintre o entorsă și o ruptură de LIA?

O ruptură de LIA este o întrerupere completă a fibrelor ligamentului, în timp ce o entorsă de LIA reprezintă o întindere a ligamentului, fără discontinuitate a fibrelor acestuia.

Se poate vindeca spontan o ruptură de LIA?

Odată rupt, LIA nu se poate regenera sau vindeca de la sine. Singura opțiune curativă este intervenția chirurgicală. Totuși, nu toți pacienții cu ruptură de LIA necesită operație. În unele cazuri, LIA poate dezvolta un țesut cicatricial care unește capetele rupte, conferind o oarecare stabilitate articulară și permițând revenirea la activități fără simptome. Această opțiune este considerată în special pentru pacienții mai în vârstă.

Ce înseamnă ruptură parțială vs. ruptură completă de LIA?

Într-o ruptură parțială, doar o parte din fibrele ligamentului sunt afectate, în timp ce restul rămân intacte. În cazul unei rupturi complete, toate fibrele sunt distruse.

Cine este predispus la ruptura de LIA?

Persoanele de toate vârstele și nivelurile de activitate pot suferi o ruptură de LIA. Totuși, femeile tinere și active sunt mai predispuse comparativ cu bărbații de aceeași vârstă, din cauza diferențelor în biomecanica mișcărilor, anatomia genunchiului și laxitatea articulară. Femeile sunt, de asemenea, mai susceptibile la o a doua ruptură, la genunchiul contralateral. Copiii și adolescenții sunt, de asemenea, frecvent afectați, în special în contextul sporturilor de performanță. Până de curând, tratamentul LIA la copii era exclusiv conservator, însă tehnicile chirurgicale moderne permit intervenții sigure și pentru această categorie de vârstă.

Cum apare ruptura de LIA?

Ruptura poate surveni în timpul unei mișcări bruște de rotație, cum ar fi oprirea bruscă și schimbarea direcției sau la aterizarea din săritură. De asemenea, un impact puternic asupra genunchiului poate produce leziunea. Ruptura de LIA se poate asocia cu alte leziuni, cum ar fi rupturi de menisc, leziuni de cartilaj și afectarea altor ligamente (LCM, LIP, LCL). Cea mai frecventă asociere este cu ruptura de menisc medial sau lateral. Entorsele sau rupturile LCM sunt frecvente în accidentările pe pârtie. Exercițiile specifice, realizate sub ghidaj specializat, pot reduce semnificativ riscul de leziune.

Rupturile complexe de LIA, asociate cu alte ligamente, apar frecvent în urma traumatismelor de mare energie, cum ar fi accidentele rutiere.

Care sunt simptomele unei rupturi de LIA?

Simptomele tipice includ:

• un sunet de „pocnitură” la momentul leziunii
• durere acută
• tumefiere (umflare) rapidă a genunchiului
• instabilitate, în special la activități care presupun susținerea greutății corporale

Ce se întâmplă în cazul unei rupturi?

Pacienții relatează adesea un sunet de „pocnitură” în momentul accidentării. Genunchiul se umflă rapid și, adesea, devine instabil. În cazurile mai ușoare, simptomele pot fi reduse, în special la persoanele sedentare. Ruptura parțială poate determina durere, umflătură și instabilitate, în funcție de severitatea leziunii. În ruptura completă, apare senzația de „cedare” a genunchiului în timpul:

• săriturilor și aterizării pe picior
• accelerării și schimbării direcției
• pivotării rapide pe genunchiul afectat

Când trebuie consultat un medic?

Dacă suspectați o ruptură de LIA:

• Nu călcați pe piciorul afectat, mențineți-l ridicat.
• Reduceți inflamația aplicând gheață și luând antiinflamatoare (ex: ibuprofen).
• Consultați cât mai curând un medic ortoped sau specialist în medicină sportivă.

Medicul va examina genunchiul, poate recomanda radiografii și, eventual, un RMN pentru evaluarea ligamentelor, meniscului și cartilajului.

Cum se stabilește diagnosticul de ruptură de LIA?

De obicei, diagnosticul este stabilit prin examinare clinică, dar RMN-ul este foarte util. Examinarea fizică include teste specifice:

• Testul Lachman: trage tibia anterior față de femur; un rezultat anormal sugerează ruptura LIA.
• Testul Pivot Shift: pacientul este în decubit dorsal, iar medicul aplică o forță de rotație. Mișcarea anormală sugerează o ruptură completă.

Poate fi tratată ruptura fără intervenție chirurgicală?

Tratamentul conservator este posibil în anumite cazuri și presupune:

• repaus
• medicamente antiinflamatoare
• fizioterapie pentru întărirea musculaturii

Pacienții cu rupturi parțiale sau cei cu rupturi complete, dar care nu desfășoară activități fizice intense, pot reveni la activități precum ciclism sau jogging, cu sau fără orteză. Medicul va discuta toate opțiunile.

Care sunt dezavantajele tratamentului nechirurgical?

Pe termen lung, instabilitatea genunchiului poate persista în mișcările de pivotare. Fără un LIA funcțional, riscul de leziuni ale meniscului crește, ceea ce duce la uzură progresivă a articulației. Un studiu HSS efectuat pe 40 de pacienți a arătat că cei tratați nechirurgical au prezentat de 6 ori mai multe leziuni ale cartilajului tibial și de 5 ori mai multe leziuni ale cartilajului femuro-patelar, comparativ cu cei operați.

Când este necesară intervenția chirurgicală?

Decizia se bazează pe stilul de viață. Pentru sportivi și persoane active, reconstrucția LIA este adesea necesară pentru a relua activitățile fizice solicitante. Pentru alți pacienți, care nu practică sporturi de performanță sau muncă fizică intensă, este posibilă revenirea la un stil de viață activ fără operație. Totuși, fără intervenție, riscul de artroză este mai mare.

Discutarea riscurilor și beneficiilor tratamentului chirurgical și nechirurgical trebuie făcută împreună cu medicul curant.

Tratamentul chirurgical

Reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior (LIA) este o intervenție chirurgicală minim invazivă, care minimizează riscurile tratamentului chirurgical și redă stabilitatea genunchiului. Decizia pentru intervenție este corelată cu statusul pacientului (nivelul activității fizice și frecvența antrenamentelor sportive) și cu disponibilitatea acestuia pentru recuperarea post operatorie de 6 luni, cu kinetoterapie.

Reconstrucția artroscopică LIA înlocuiește ligamentul încrucișat anterior rupt cu o grefă, recoltată din tendoane chiar de la pacient (autogrefă), de la donatori (alogrefă) sau din sursa unui ligament artificial sintetic LARS (Ligament Augmentation and Reconstruction System). Intervenția se realizează prin artroscopie, o procedură minim invazivă de diagnosticare și terapie, prin care se vizualizează în interiorul articulației genunchiului, cu un instrument medical numit artroscop, asemănător unui telescop.

Anestezia în cazul artroscopiei poate fi generală, spinală sau locală. Procedura reconstrucției artroscopice a ligamentului încrucișat anterior identifică inițial leziunile – cu artroscopia exploratorie prin două incizii mici de ambele părți ale tendonului rotulian, se recoltează grefa, , apoi se efectueaza două tuneluri, tibial și femural, prin care este trecută și fixată grefa, cu materiale biocompatibile sau metalice.

Beneficiile ligamentoplastiei

Procedeul de ligamentoplastie se efectuează doar artroscopic și oferă o multitudine de beneficii față de modelul vechi de operație clasică: precizia diagnosticării și a efectuării procedurii, reducerea durerii după intervenție, timpul redus de spitalizare și de recuperare, vindecarea rapidă și riscurile asociate reduse.

Recuperarea postoperatorie

Pacientul este externat a 2-a zi și își poate relua activitatea sportivă după aproximativ cinci luni, în funcție de gradul de recuperare. La externare, pacientul va putea merge fără mari probleme și fără un disconfort ridicat (se va ajuta și de cârje în acest sens). De asemenea, pacientul va trebui să fie capabil să ajungă la 90 grade de flexie în primele 2 zile de după operație. Medicul va prescrie un tratament medicamentos menit să prevină infecția și tromboza și să grăbească vindecarea.

Firele se scot la circa 2 săptămâni de la operație, moment în care pacienții pot relua munca de birou. Pentru alte activități – muncă de teren, ridicare de greutăți – se va mai aștepta până la 1,5 sau chiar 4 luni.

Reluarea activității sportive se face la aproximativ 5 luni după operație. Sportivii de performanță sunt o categorie aparte de pacienți și, datorită efortului intensiv pe care îl depun în vederea recuperării, se vor întoarce mai repede la viața sportivă.

Conceptul de întoarcere în siguranță la sport implică efectuarea unor teste și măsurători. Atunci când membrul pelvin operat prezintă 90% din capacitatea membrului pelvin sănătos, se poate considera ca pacientul se întoarce în siguranță la sport. Recuperarea postoperatorie necesită un comportament precaut, menit să prevină alte leziuni.

Ruptura de ligament încrucișat anterior nu este o leziune foarte gravă. Ea are, însă, potențialul de a deveni periculoasă dacă este ignorată și dacă nu este tratată corespunzător. Este extrem de important, deci, ca la orice traumatism resimțit să consultăm un specialist pentru a trata afecțiunea în cel mai scurt timp și cu minim de neajunsuri.