Leziuni ale ligamentului încrucișat posterior (LIP)

Lezarea ligamentului încrucișat posterior necesită, de regulă, o forță semnificativă. O cauză frecventă este impactul unui genunchi flectat cu bordul unui automobil în timpul unui accident rutier sau căderea unui jucător de fotbal pe un genunchi flectat. De asemenea, LIP poate fi afectat în urma unei torsiuni severe sau a unui impact direct în timpul activităților sportive.

Programează-te acum

Ligamentul încrucișat posterior (LIP) este situat în interiorul articulației genunchiului, chiar în spatele ligamentului încrucișat anterior (LIA). Acesta este unul dintre ligamentele principale care conectează femurul (osul coapsei) cu tibia (osul gambei). Rolul său principal este de a preveni deplasarea posterioară a tibiei în raport cu femurul.

Anatomie

Trei oase formează articulația genunchiului: femurul, tibia și patela (rotula). Rotula este situată în partea anterioară a articulației și oferă protecție.

Oasele sunt conectate între ele prin ligamente. Există patru ligamente principale în structura genunchiului, care acționează asemenea unor frânghii puternice, menținând stabilitatea articulară:

Ligamentele colaterale – Se găsesc pe părțile laterale ale genunchiului. Ligamentul colateral medial este localizat pe partea internă, iar cel lateral pe partea externă. Acestea controlează mișcările laterale ale genunchiului și oferă rezistență împotriva mișcărilor anormale.
Ligamentele încrucișate – Se află în interiorul articulației genunchiului, încrucișându-se pentru a forma un „X”, cu LIA în față și LIP în spate. Acestea reglează mișcările anteroposterioare ale genunchiului.

Ligamentul încrucișat posterior, localizat posterior în genunchi, este mai rezistent decât LIA și este afectat mult mai rar. Are două fascicule care se unesc într-o structură de dimensiunea unui deget mic.

Descriere

Leziunile ligamentului încrucișat posterior sunt mai puțin frecvente decât cele ale altor ligamente ale genunchiului și, adesea, mai subtile, ceea ce le face mai dificil de diagnosticat.

Aceste leziuni apar frecvent în asociere cu alte leziuni ale structurilor genunchiului, cum ar fi cartilajul, alte ligamente sau osul.

Multe rupturi ale LIP sunt parțiale și au potențialul de a se vindeca spontan. Persoanele care au leziuni izolate ale LIP pot reveni la activități sportive fără a experimenta instabilitate articulară.

Cauze

Leziunile LIP apar, de regulă, în urma unui impact puternic:

Lovitură directă în partea anterioară a genunchiului (de exemplu, coliziunea cu bordul unui autoturism sau căderea pe un genunchi flectat în sport);
Întinderea sau forțarea ligamentului (prin mișcări de hiperextensie sau torsiune);

Leziunile LIP sunt rareori cauzate de un simplu pas greșit.

Simptome

Simptomele tipice includ:

Durere și edem care apar rapid și progresiv după traumatism;
Tumefiere care determină rigiditate articulară și șchiopătat;
Dificultăți de mers;
Senzație de instabilitate articulară, ca și cum genunchiul „cedează”.

Examinarea medicală

Consultația inițială include discuția despre simptome și istoricul medical.

Examinarea fizică implică evaluarea structurilor genunchiului afectat în comparație cu genunchiul sănătos. Genunchiul afectat poate părea „căzut” posterior când este flectat, iar tibia poate aluneca excesiv înapoi, mai ales la o flexie de peste 90°.

Investigații imagistice:

Radiografii (Rx) – Nu evidențiază direct leziunile LIP, dar pot arăta o fractură de avulsie (detașarea unui fragment osos odată cu ligamentul).
Rezonanța magnetică (IRM/MRI) – Oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, inclusiv ale ligamentului LIP . Pot exista însă cazuri în care imaginile apar normale, mai ales dacă leziunea s-a produs cu mai mult de 3 luni în urmă.

Tratament

Tratament conservator (non-chirurgical)

Pentru leziunile izolate ale LIP, tratamentul non-chirurgical poate fi eficient:

RICE (Rest – Odihnă, Ice – Gheață, Compression – Compresie ușoară, Elevation – Elevare): utilizat imediat după traumatism pentru a grăbi vindecarea.
Imobilizare: utilizarea unei orteze speciale care previne deplasarea tibiei posterior. Se pot recomanda cârje pentru evitarea sprijinului pe membrul afectat.
Kinetoterapie: după reducerea edemului, se inițiază un program personalizat de reabilitare. Exercițiile vizează refacerea funcției articulare și întărirea musculaturii, în special a cvadricepsului, esențial pentru recuperarea eficientă.

Tratament chirurgical

Este indicat în cazul:

Leziunilor combinate (dislocarea genunchiului, rupturi multiple de ligamente);
Persoanelor cu leziuni izolate de LIP care continuă să aibă dureri și instabilitate în ciuda tratamentului conservator.

Reconstrucția ligamentului: LIP rupt este, de obicei, reconstruit, nu suturat. Se utilizează un grefon, de obicei prelevat din altă parte a corpului pacientului(autogrefa) sau de la un donator (alogrefa). Integrarea completă a grefonului în os durează câteva luni.

Intervenția chirurgicală se efectuează, de regulă, artroscopic (cu incizii mici), ceea ce implică o recuperare mai rapidă și dureri postoperatorii mai reduse.

Recuperare

Indiferent dacă tratamentul este chirurgical sau conservator, reabilitarea este esențială pentru reluarea activităților cotidiene. Kinetoterapia urmărește recăpătarea mobilității și întărirea genunchiului.

După intervenția chirurgicală, terapia fizică începe între 1 și 4 săptămâni postoperator.

Durata recuperării depinde de severitatea leziunii. În caz de leziuni multiple, recuperarea este mai lentă, dar majoritatea pacienților evoluează favorabil în timp.

Pentru activitățile sedentare, reintegrarea profesională este posibilă după câteva săptămâni, dar pentru activități fizice intense pot fi necesare 6 până la 12 luni.

Deși recuperarea este un proces lent, implicarea activă a pacientului în terapie este cel mai important factor în revenirea completă la activitățile obișnuite.