Leziunea SLAP

Ce este o leziune SLAP?

SLAP este acronimul pentru „superior labrum from anterior to posterior” („labrum superior de la anterior la posterior”). Acest tip de ruptură a labrumului umărului apare în partea superioară („superioră”) a labrumului glenoidian, acolo unde acesta se conectează cu tendonul bicepsului, și se extinde într-o curbă de la partea din față a umărului („anterior”) spre partea din spate („posterior”).

Leziunile SLAP sunt considerate entități distincte față de alte tipuri de rupturi ale labrumului, deoarece labrumul superior reprezintă locul de inserție al tendonului capului lung al bicepsului. Leziunile în această regiune pot produce simptome ale labrumului, ale bicepsului sau ale ambelor structuri.

Leziunile SLAP (numite și rupturi SLAP) pot varia ca severitate, de la o franjurare ușoară până la o detașare completă de cavitatea umărului. Sunt leziuni frecvente în rândul sportivilor care efectuează mișcări puternice deasupra capului, precum jucătorii de baseball sau tenis.

Anatomia umărului

Umărul este o articulație de tip bilă-în-cavitate. Capul humerusului (osul brațului superior) funcționează ca bilă, iar cavitatea glenoidiană a scapulei (omoplatului) funcționează ca soclu. Însă această cavitate este superficială, ceea ce face ca articulația să fie relativ instabilă.

Labrumul umărului este un inel în formă de cupă, alcătuit din cartilaj fibros, asemănător cauciucului, care căptușește cavitatea și ajută la fixarea humerusului și la întărirea articulației.

Cunoscut și sub denumirea de labrum glenoidian, acesta oferă sprijin și stabilitate articulației umărului împreună cu tendoanele și mușchii coafei rotatorii. De asemenea, labrumul este locul de atașare al tendonului care leagă capul lung al bicepsului, precum și al unor ligamente.

Ce cauzează o leziune SLAP?

Leziunile SLAP pot fi cauzate de:

• o cădere pe o mână întinsă,
• ridicarea rapidă a unui obiect greu,
• o mișcare bruscă și puternică a brațului deasupra capului în timpul unei activități sportive sau profesionale.

Mai frecvent însă, ele sunt rezultatul unui stres repetitiv asupra umărului, care, în timp, duce la uzura labrumului umărului.

În ambele situații, leziunile SLAP sunt mai frecvente la persoanele ale căror activități zilnice implică ridicarea frecventă a brațelor, cum ar fi halterofilii, jucătorii de tenis sau muncitorii din fabrici sau depozite.

Leziunile SLAP pot fi uneori cauzate de, sau asociate cu, tendinita bicepsului sau o ruptură a tendonului bicepsului. Dacă tendonul bicepsului se rupe de la punctul său de inserție pe scapulă (omoplat), acesta poate rupe concomitent și labrumul glenoidian.

Care sunt simptomele unei leziuni SLAP?

Leziunile SLAP pot provoca durere și probleme de mobilitate la nivelul labrumului umărului, al tendonului bicepsului sau ambele. Simptomele frecvente includ:

• durere surdă sau persistentă în umăr, mai ales în timpul ridicării brațului deasupra capului;
• senzație dureroasă de clic, pocnitură sau frecare în umăr în timpul mișcării;
• dificultate în efectuarea mișcărilor normale ale umărului;
• durere în partea anterioară a umărului, aproape de tendonul bicepsului;
• mobilitate redusă a umărului.

Cum se diagnostichează o leziune SLAP?

Diagnosticarea unei leziuni SLAP este dificilă, mai ales deoarece acestea apar frecvent împreună cu alte leziuni ale țesuturilor moi ale umărului și brațului superior. Un medic specializat în medicină sportivă va examina istoricul medical, simptomele și circumstanțele în care a apărut leziunea.

Dacă medicul suspectează o leziune SLAP, va solicita investigații imagistice ale țesuturilor moi – de obicei un RMN (rezonanță magnetică nucleară).

Cum se tratează o leziune SLAP?

Leziunile SLAP pot fi tratate nechirurgical sau chirurgical, în funcție de particularitățile fiecărui pacient. Tratamentul conservator, nechirurgical, care include repaus și kinetoterapie, este de obicei prima opțiune – cu excepția cazurilor severe.

Când este necesară intervenția chirurgicală, alegerea procedurii potrivite depinde de vârsta pacientului și de tipul specific de leziune SLAP. Cele mai frecvente trei tipuri de intervenții chirurgicale pentru leziuni SLAP sunt:

• repararea SLAP
• tenodeza bicepsului
• tenotomia bicepsului

Repararea SLAP

Repararea SLAP se efectuează artroscopic, folosind tehnici minim invazive. În funcție de gravitatea rupturii, labrumul și ligamentele pot fi reatașate de os cu ajutorul unor suturi și ancore speciale.

Pacienții care prezintă tendinită a bicepsului în asociere cu o leziune SLAP pot necesita deconectarea chirurgicală a tendonului bicepsului de la labrum, pentru a reduce stresul exercitat asupra acestuia.

Tenotomia bicepsului

Această intervenție chirurgicală presupune eliberarea (dezlipirea) tendonului de la labrum.

Tenodeza bicepsului

În cadrul acestei proceduri, tendonul bicepsului este detașat de labrumul umărului și apoi reinserat mai jos, direct pe osul humerus (osul brațului superior), pentru a păstra funcționalitatea brațului.

Recuperare (kinetoterapie)

Indiferent dacă se recurge sau nu la intervenție chirurgicală, recuperarea pentru o leziune SLAP se concentrează pe refacerea forței și rezistenței articulației glenohumerale și scapulotoracice, precum și pe redobândirea completă a mobilității fără durere, corectând eventualele dezechilibre sau lipsa de coordonare în timpul mișcărilor deasupra capului.

Cât de eficientă este chirurgia pentru leziunea SLAP?

Repararea SLAP la sportivii care execută frecvent mișcări deasupra capului a dat rezultate variabile. Această intervenție are o rată mai mare de succes la pacienții sub 40 de ani, dar rămâne opțiunea preferată de tratament pentru sportivii de performanță care practică sporturi cu solicitări deasupra capului.

Pacienții mai în vârstă obțin, de obicei, rezultate mai bune în urma unei tenodeze sau tenotomii a bicepsului.

Când este aplicată pacienților potriviți, noile tehnici chirurgicale permit multor sportivi competitivi să revină la sportul ales și să continue să performeze la un nivel ridicat.

Care este timpul de recuperare după operația pentru o leziune SLAP?

Deși intervenția chirurgicală este efectuată de obicei artroscopic, în regim ambulatoriu (ceea ce înseamnă că pacientul merge acasă în aceeași zi), partea dificilă o reprezintă recuperarea.

Majoritatea pacienților trebuie să poarte o orteză pentru umăr (tip sling) timp de șase săptămâni, apoi încep un program mai intens de kinetoterapie pentru întindere și întărire musculară.

Sportivii încep treptat să revină la activitatea sportivă la aproximativ patru luni de la intervenție, cu revenirea completă și fără restricții, în medie, după șase luni.