Sindromul de impingement subacromial

Ce este sindromul de impingement al umărului?

În general, impingementul umărului se referă la cazurile în care un țesut, cum ar fi un tendon sau o bursă, devine comprimat („prins”) în jurul articulației umărului.

Termenul „sindrom de impingement al umărului” este uneori folosit pentru a descrie un ansamblu mai larg de simptome și afecțiuni asociate umărului. Cuvântul „sindrom” semnifică o colecție de simptome și probleme, care pot include durere, umflare, inflamație, pierderea mobilității și alte complicații precum tendinita sau bursita.

Înainte de a discuta diferitele tipuri de impingement și simptomele acestora, este util să înțelegem pe scurt structurile anatomice ale umărului.

Prezentare generală a anatomiei umărului

Umărul este o structură complexă alcătuită din trei oase care se întâlnesc în patru articulații, permițându-vă să ridicați, coborâți și rotiți brațul în toate direcțiile.

Cele trei oase care compun umărul sunt humerusul (osul brațului superior), scapula (omoplatul) și clavicula (clavicula). Acestea formează patru articulații distincte:

• Articulația glenohumerală este o articulație tip bilă-în-cavitate. Capul humeral din partea superioară a humerusului (osul brațului) este bila rotunjită care se potrivește în cavitatea numită glenoid, aflată pe partea laterală a scapulei (omoplatului).
• Articulația sternoclaviculară, situată în partea superioară a toracelui, face legătura între stern (osul pieptului) și claviculă.
• Articulația acromioclaviculară (articulația AC) este locul unde acromionul (extremitatea posterioară superioară a scapulei) se unește cu clavicula.
• Articulația scapulotoracică este zona în care scapula alunecă peste cutia toracică, în partea posterioară a umărului.

Există mai multe tipuri de impingement al umărului, în funcție de articulația implicată, de țesuturile care sunt comprimate și de cauzele care stau la baza compresiei.

Care sunt diferitele tipuri de impingement al umărului?

Sunt descrise mai multe tipuri, în general fie prin termeni care indică localizarea anatomică (ce oase sau țesuturi moi sunt implicate), fie prin cauză (ce afecțiuni sau procese degenerative inițiază sau agravează simptomele). Vom analiza cauzele impingementului mai jos, însă cea mai clară metodă de a explica subtipurile specifice de impingement este pe baza anatomiei implicate. Diferite țesuturi moi pot fi comprimate în diversele articulații care alcătuiesc umărul.

Tipuri de impingement al umărului în funcție de localizarea anatomică

• Impingementul subacromial: Denumit uneori și „impingement extern al umărului” sau „sindrom de impingement subacromial,” acesta este cel mai frecvent tip de impingement al umărului. În această formă, un tendon sau o bursă (sau ambele) pot fi comprimate în spațiul subacromial, aflat între partea superioară a capului humeral (bila) și acoperișul format de acromion. Cel mai frecvent, tendonul supraspinosului (din manșeta rotatorilor) este cel care suferă compresia.
• Impingementul subcoracoid: Acest tip de impingement – localizat aproape de partea anterioară a axilei (cunoscută și ca subsuoară) – apare atunci când tendonul subscapular al manșetei rotatorilor este comprimat între procesul coracoid (o proeminență osoasă aflată în partea anterioară a scapulei) și tuberozitatea mică a humerusului, situată sub capul humeral.

• Impingementul intern al umărului: Numit și „impingement intern al bilei articulare,” acest tip apare atunci când un tendon – de obicei tendonul supraspinosului și/sau infraspinosului din manșeta rotatorilor – este prins între capul humeral (bila) și partea posterioară a cavității glenoide a umărului; de asemenea, și labrumul (inelul cartilaginos) poate fi comprimat. Acest tip este relativ rar și apare în special la sportivii profesioniști care efectuează aruncări repetate (cum ar fi pitcherii din baseball) sau la persoanele cu ocupații care implică aruncări frecvente și viguroase. Acest tip de impingement poate duce uneori și la o ruptură a labrumului glenoidian.

Care sunt simptomele impingementului de umăr?

Cele mai frecvente simptome ale impingementului de umăr sunt durerea (mai ales la întinderea sau aruncarea brațului deasupra capului), rigiditatea, sensibilitatea la atingere și/sau slăbiciunea.

Durerea poate fi ascuțită și localizată (adesea în timpul activității) sau surdă și difuză (mai ales în repaus, culcat). Localizarea durerii depinde de tipul de impingement, dar este resimțită de obicei în partea superioară sau posterioară a umărului.

Când este prezentă furnicătura, aceasta este cel mai frecvent localizată la nivelul umărului, dar poate iradia spre braț. Totuși, aceasta este și un simptom comun al radiculopatiei cervicale . Aceste afecțiuni pot fi confundate una cu cealaltă sau – deoarece implică țesuturi învecinate de la nivelul gâtului și umărului – se pot chiar suprapune. Un diagnostic corect este esențial.

Care sunt cauzele impingementului de umăr?

În linii mari, cauzele impingementului de umăr sunt structurale (predispoziție anatomică), funcționale (modul în care este folosit umărul) sau, adesea, ambele. Un impingement subacromial, de exemplu, poate fi cauzat de anatomia individuală – forma în care s-au dezvoltat oasele umărului în adolescență sau anomalii anatomice precum pinteni osoși. Pe de altă parte, poate fi cauzat de activități – fie suprasolicitare (mișcări frecvente sau repetate, cum ar fi aruncarea sau hiperextensia), fie subutilizare (sedentarism), postură incorectă sau mișcări anormale ale omoplatului (scapulei).

În plus, leziunile umărului și modificările degenerative asociate vârstei pot declanșa impingementul. De exemplu, spațiul subacromial poate deveni îngustat ca urmare a afectării țesuturilor moi situate în acest spațiu. Exemple includ inflamația bursei subacromiale (bursita umărului) sau afectarea/ruptura unui tendon din manșeta rotatorilor. De fapt, tendinoza manșetei rotatorilor este frecventă și, la imagistică, tendonul apare îngroșat, ceea ce reduce spațiul – aceasta fiind cea mai frecventă cauză a impingementului subacromial. Deși mai rar, este posibil și inversul: un impingement subacromial cauzat de anatomia unei persoane poate duce la afectarea tendonului.

Chiar și atunci când anatomia joacă un rol, cauza este adesea multifactorială. De exemplu, unele variații osoase pot predispune o persoană la impingement, dar simptomele apar doar după instalarea unei afecțiuni de bază, cum ar fi tendinopatia. Schimbările asociate vârstei – în special degenerarea tendoanelor și bursei – cresc riscul de tendinopatie, bursită și alte afecțiuni care pot duce la impingement. Când se combină factori anatomici, vârsta și activitățile, probabilitatea unui impingement crește.

Activitățile care pot declanșa sau agrava impingementul umărului includ:

• Suprasolicitarea: mișcările repetitive ale brațului – mai ales deasupra capului – din activități sportive sau profesionale pot duce la tendinopatie și impingement.
• Subutilizarea: lipsa exercițiilor pentru braț și umăr slăbește musculatura, ceea ce pune presiune mai mare pe tendoane. Acest lucru este valabil mai ales când o perioadă de inactivitate este urmată de o suprasolicitare bruscă.
• Postura incorectă: statul „cocoșat” modifică alinierea articulației umărului și crește riscul de impingement.
• Dischinezia scapulară: scapula se mișcă anormal – de exemplu iese în afară – cauzând mișcări defectuoase și, uneori, impingement.
• Traumatismele: mai rar, o leziune prin impact (cădere sau lovitură directă) poate provoca inflamația țesuturilor moi, care apoi sunt comprimate în articulație.

Evitarea acestor „obiceiuri proaste” de mișcare și postură reduce riscul de impingement.

Cum se diagnostichează impingementul de umăr?

Medicul va pune diagnosticul de impingement pe baza istoricului medical (de obicei cea mai importantă parte), examenului fizic și, adesea, a unor investigații imagistice, precum radiografia sau RMN-ul. Examenul fizic va include probabil următoarele teste. Dacă apare durere în timpul lor, diagnosticul este pozitiv:

• Testul Neer: Medicul va ține brațul în jos și scapula imobilizată, apoi va ridica lent brațul într-un semicerc în fața corpului. Durerea sugerează impingement.
• Testul Hawkins-Kennedy: Medicul va poziționa brațul superior drept, perpendicular pe trunchi, cu cotul îndoit spre piept la 90 de grade. Ținând brațul la cot, medicul va roti pasiv umărul spre interior, aplicând presiune pe antebraț.

Investigațiile imagistice sunt utile pentru a diferenția impingementul de alte afecțiuni, cum ar fi artroza umărului, bursita, tendinopatia manșetei rotatorilor sau radiculopatia cervicală.

Cum se tratează impingementul de umăr?

Tratamentul impingementului subacromial depinde de severitatea afecțiunii. Cazurile ușoare pot fi tratate prin educarea pacientului, modificarea activității, odihnă și aplicarea de gheață pe umăr, administrarea de antiinflamatoare (NSAID) și kinetoterapie. 

Dacă aceste metode eșuează sau în cazurile mai severe, se pot administra injecții cu corticosteroizi, plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP), substanta vascoelastica – acid hialuronic cross linkat. În unele cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală artroscopică numită decompresie subacromială, pentru a mări spațiul de sub acromion.

Cum poate fi prevenit impingementul de umăr?

Poți reduce riscul de impingement prin următoarele măsuri:

• încălzire înainte de exerciții
• întindere după exerciții
• evitarea activităților care solicită excesiv umerii
• menținerea unei greutăți corporale sănătoase
• menținerea unei posturi corecte și, pentru cei care lucrează la birou, ergonomie adecvată
• întărirea musculaturii din jurul umărului
• folosirea unor tehnici corecte la ridicarea greutăților, pentru echilibrarea grupelor musculare